Poison Super Girl

Dupa ce am muncit de vreo 120 de ore la un proiect, din care dormite vreo 15, am aflat ca:

• un proiect la achizitii despre tigari e greu de facut

• soarele rasare la 7:38

• dupa muuulte ore de stat la PC, te doare gatul, capul si spatele si ochii se fac mici ), in schimb nu ma doare fundul, ca patul e moale ))

• Lady Gaga si Sugababes canta frumos (ah, asta stiam deja, la fel si colegele mele de apartament, ca doar le-am disperat!)

• unii “destepti” nu au somn  la ora 4 dimineata si formeaza numere de telefon de aiurea ca sa agate fete [jalnic ))]

• cainii mor dupa 14 ore de nesomn continuu

• oamenii mor dupa 100-200 de ore de nesomn continuu, shit, ma culc! Noapte buna! ))

Ne mai “auzim” … sper ))

P.S. : Daca mor (Doamne fereste :-S) las colectiile mele  de papuci si bijuterii prietenelor mele, dar vreau sa fiu ingropata cu botinele mele preferate, geanta si portofelul Louis Vuitton! )))

P.P.S. : Nu va speriati, asa ma comport cand sunt expusa la oboseala prelungita

E ora 9 dimineata, Amelie deschide timid ochii, trezita de razele calde ale soarelui, care patrund in camera. Privirea ei se opreste la chipul lui Dean care doarme langa ea.

“Oare visez? Oare chiar mi se intampla toate astea?” gandeste ea la vederea chipului lui linistit si frumos.

Nu-i venea sa creada ca ea e in bratele lui puternice, ca seara trecuta el ii marturisi ca o iubeste din tot sufletul si ca a venit tocmai din America pentru ea.

Se ridica usor din pat, cu grija ca sa nu-l trezeasca si pleca in bucatarie.

Soarele parca ii zambea doar ei, vrabiutele parca ii cantau doar ei, totul parea vrajit, minunat.

“Ce sa-i fac de mancare? Ce as putea sa-i gatesc unui American ca sa-l impresionez?” gandea Amelie mai mult in soapta.

Intr-o clipa a pus mana pe chei si vru sa plece la cumparaturi… noroc ca una din prietenele ei cele mai bune statea chiar in apartamentul de vizavi si in momentul ala pleca la sala.

-Da` unde pleci, draga, asa “eleganta”? Sa-nteleg ca ai avut o noapte…. “furtunoasa”? Chicoti Clara.

-Asa cum? Zise Amelie confuza.

-Pai esti in corsetul si boxerii din catifea neagra cu dantela mov, aiurito. Te duci la agatat? Credeam ca Dean e bun la pat… cred ca m-am inselat… Amandoua bufnira in ras.

-Mais non, e fantastic…

-Vad! Esti cu capul in nori mai tare decat de obicei.

-Mergi cu mine sa ma schimb? Te scot la o cafea dupa.

-Ok, dar sper ca nu dureaza 2 ore ca de obicei.

Dupa 15 minute, Amelie era imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti de jeans, un tricou alb prins in talie cu o centura neagra, o jacheta din piele neagra si era incaltata cu o pereche de sandalute negre tip gladiator. Avea parul lung, brunet, drept si breton, era slabuta si mai scunda cu 2 cm decat Clara.

Clara era genul de fata orgolioasa, frumoasa, sufletista. Ea avea un stil elegant. Amelie avea un stil care imbina elegant si casual, in schimb Clara era mereu eleganta, avea parul saten, lung usor ondulat.

In fata blocului le astepta Julie, cealalta foarte buna prietena a fetelor. Julie avea parul cret, lung, era frumoasa si era cea mai realista dintre ele.

Parca se completau un a pe cealalta, probabil de asta prietenia lor era atat de puternica.

-Iar intarziati… stiam eu, zise Julie.

-Daca Amelie nu e gata niciodata la timp! Ii raspunde Clara.

-Iar eu? Riposteaza Amelie.

-Da` cine-i indragostita de iese din casa in chiloti? Zice Clara.

Amelie se face ca ploua… “mergem?”

Fetele se urca in masina si pleaca spre “Fitze Bar”, asa cum numeau ele cafeneaua lor preferata.

-Ce frumos ar fi la fitze bar daca n-ar mai lucra scorpiile acolo!

-Nu le mai baga in seama Amelie, spuse Clara cam distrata, cautandu-si telefonul in geanta.

-Lasa scorpiile, vrem detalii despre Dean, rosti Julie in felul ei jucaus.

Ameliei ii aparu un zambet dulce si tamp pe fata…

-Wow… nu se cunoaste ca esti indragostita, nuuuu… relua Julie.

-Tu ce crezi? Stiam ca-s indragostita de el de acum un an. Dar acum… sunt de-a dreptul vrajita…

Fetele se aseaza la canapeaua la care stau mereu in timp ce una din scorpii se indreapta spre ele sa le ia comanda.

-Buna fetelor, ce faceti?

-Bine. Zice Clara.

Julie ridica sarcastic dintr-o spranceana si zice:

-Am venit sa bem o cafea fara sa ne stea in gat. Tu ce faci? Si-apoi zambeste dulce.

-Tu ce faci, Amelie?

-Foarte bine. Tu?

-Muncesc. Ai mai vorbit cu Jack?

-Nu si nici nu vreau! Am auzit ca i-ai spus Dianei ca n-am sa mai gasesc un baiat ca el.

Scorpia s-a inrosit pana in varful urechilor, dar Amelie era foarte calma si nepasatoare.

-Stii, n-am zis-o… incerca sa zica scorpia, dar Amelie nu o lasa sa termine.

-Stiu, stiu, n-ai zis-o cu rautate, iti faceai griji pentru mine… Nu vreau sa mai gasesc unul ca el. Mi-a ajuns un prefacut cu doua fete, doi ar fi prea mult. Prea multe fete, intelegi? Poti sa ne aduci cafelele? Ne cam grabim.

Fetele se uitau la Amelie uimite…

-Ce-ai patit fata?

-Eu? Nimic, dar n-am de gand sa las pe nimeni sa-mi strice ziua.

-Nu erai destul de nebuna? Acum cred ca ai innebunit complet, rase Julie.

-Iti dai seama ce fete or sa faca scorpiile si Jack diseara cand te vor vedea cu Dean? Intreba Clara.

-Da, rase Amelie, de trei ori cate doua fete, hahahaha…. Asa-i ca-s amuzanta?

-Ca-ntotdeauna. Zisera fetele.

-Pot sa faca spume la gura. Nu ma intereseaza. Eu vreau doar sa fiu fericita, cred ca am dreptul asta, nu?

Dupa jumatate de ora de rasete, discutii si mici barfe, fetele au platit cafelele si au plecat, Clara la sala, Amelie la cumparaturi si Julie sa se intalneasca cu Gabi, iubitul ei, sa-si aleaga mobila pentru casa.

Dupa sesiunea de cumparaturi, Amelie a iesit din supermarket cu doua sacose pline, le-a pus in portbagaj si a pornit spre casa.

Dean se trezi la 11:30. Amelie nu era langa el. Se ridica din pat si se indrepta spre bucatarie. Acolo o gasi facand mancare cu castile-n urechi fredonand o melodie. Parea minunata in ochii lui. Era tot ce cauta intr-o femeie. Dulce, frumoasa, amuzanta, putin nebuna, mereu optimista, alaturi de ea se simtea acasa.

Se strecura tiptil in spatele ei si o imbratisa. Amelie se intoarse spre el si-l saruta.

-Buna dimineata. Cum ai dormit? Il intreba ea.

-Foarte bine. Ce gatesti?

-Ciorba de vacuta si salata cu legume, piept de pui si maioneza, iar ca desert, clatite.

-Mmmm, suna delicios. De ce nu te-am gasit mai devreme?

-Ai fi vrut sa ma angajezi ca bucatareasa? Rase ea.

-Daca te-as fi angajat, sigur m-as fi indragostit de bucatareasa.

Ea il saruta si simti mii de fluturasi prin stomac.

Dupa ce au luat masa, Amelie s-a imbracat cu o fusta neagra tip lalea, o camasa alba cu manecute bufante, o vestuta stransa pe corp negra si pantofi negri cu toc. Dean se imbraca cu o pereche de pantaloni negri, o camasa albastra si o pereche de pantofi negri.

Au mers la parintii ei. Amelie era foarte emotionata, pentru ea insemna mult, Dean parea calm, desi era putin emotionat. Totul a fost bine, parintii ei au fost foarte primitori. Amelia isi facea griji pentru parerea mamei sale, stiind-o mai “exigenta”, dar ea chiar il placu pe Dean.

Dupa ce si-au luat “la revedere” de la parintii Ameliei, cei doi s-au indreptat spre fitze bar, unde trebuiau sa se intalneasca cu prietenii lor.

Totul mergea bine. Dean se intelegea foarte bine cu prietenii Ameliei. Toti vorbeau, radeau, glumeau, era perfect. La un moment dat, Dean se ridica in picioare intinzandu-i o mana Ameliei, aceasta se ridica si ea dandu-i mana in acelasi timp lui Dean.

-De cand ai aparut tu in viata mea, de acum un an, parca totul are mai multa culoare si sens. Ma trezesc dimineata si soarele zambeste, parca numai pentru mine. Vreau sa-mi colorezi toate zilele asa, vreau sa fii mereu alaturi de mine. Vrei sa fii sotia mea?

Amelie, uimita, cu lacrimi in ochi, cu inima stand sa-i explodeze in piept…

-Da! Te iubesc, da!

Toti prietenii lor ii priveau fericiti si ii felicitau. Dean ii strecura Ameliei pe deget, un inel din aur alb cu piatra dreptunghiulara, nici prea mare, nici prea mica, exact ca-n visele ei. Visele ei care tocmai se spulberara. Era mai frumos ca orice vis.

Povestea va urma… dar pentru asta trebuie sa mai visez eu la ea.

Iubesc urma de parfum ce-o laşi în urma ta

Şi mă topesc precum un fulg de nea,

Iubesc să te privesc când dormi

Lumea-ntr-o clipă mi-o răstorni.

Ador să mă săruţi pe frunte

Deşi privirea o ascunde,

Ador sunetul vocii tale

Şi-atingerea ca de petale.

În braţele tale mă cufund

De toata lumea mă ascund,

Să fiu mereu numai a ta

Să-mi spui că sunt eu raza ta.

“Banii nu aduc fericirea”… Oare?

Nu cred că aduc fericirea când eşti materialist/ă şi visezi numai bani! Pentru că vrei mai mult, mai mult… dar pentru ce? E bine să vrei să ai o poziţie socială, dar ce se întâmplă când vrei prea mult? Eşti atât de absorbit/ă de acel vrut încât simţi că tot nu-i de ajuns şi nu mai ai timp să te bucuri de viaţă, de flori, de soare, de vreme… de chestiile mărunte care fac viaţa frumoasă. Am fi nimic fără detalii.

Mai rău e că unii ajung fără scrupule sau să se creadă prea importanţi. Trăiţi pentru nimic!

Am ajuns într-o eră în care contează  mai mult de unde te imbraci şi câţi bani ai, să conteze mai mult decât cum gândeşti, cum te manifeşti, câtă cultură ai…

E o lume condusă de aparenţe şi ipocrizie. Trist… Măcar mai există persoane care au sisteme de valori clădite pe caracter şi nu pe bani. Ne vom trezi dacă(!) România va evolua. Până atunci eu sunt revoltată de câtă nesimţire, prost gust, ipocrizie şi infatuare poate exista în ţara asta!

p.s. i like these pics