Poison Super Girl

E ora 9 dimineata, Amelie deschide timid ochii, trezita de razele calde ale soarelui, care patrund in camera. Privirea ei se opreste la chipul lui Dean care doarme langa ea.

“Oare visez? Oare chiar mi se intampla toate astea?” gandeste ea la vederea chipului lui linistit si frumos.

Nu-i venea sa creada ca ea e in bratele lui puternice, ca seara trecuta el ii marturisi ca o iubeste din tot sufletul si ca a venit tocmai din America pentru ea.

Se ridica usor din pat, cu grija ca sa nu-l trezeasca si pleca in bucatarie.

Soarele parca ii zambea doar ei, vrabiutele parca ii cantau doar ei, totul parea vrajit, minunat.

“Ce sa-i fac de mancare? Ce as putea sa-i gatesc unui American ca sa-l impresionez?” gandea Amelie mai mult in soapta.

Intr-o clipa a pus mana pe chei si vru sa plece la cumparaturi… noroc ca una din prietenele ei cele mai bune statea chiar in apartamentul de vizavi si in momentul ala pleca la sala.

-Da` unde pleci, draga, asa “eleganta”? Sa-nteleg ca ai avut o noapte…. “furtunoasa”? Chicoti Clara.

-Asa cum? Zise Amelie confuza.

-Pai esti in corsetul si boxerii din catifea neagra cu dantela mov, aiurito. Te duci la agatat? Credeam ca Dean e bun la pat… cred ca m-am inselat… Amandoua bufnira in ras.

-Mais non, e fantastic…

-Vad! Esti cu capul in nori mai tare decat de obicei.

-Mergi cu mine sa ma schimb? Te scot la o cafea dupa.

-Ok, dar sper ca nu dureaza 2 ore ca de obicei.

Dupa 15 minute, Amelie era imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti de jeans, un tricou alb prins in talie cu o centura neagra, o jacheta din piele neagra si era incaltata cu o pereche de sandalute negre tip gladiator. Avea parul lung, brunet, drept si breton, era slabuta si mai scunda cu 2 cm decat Clara.

Clara era genul de fata orgolioasa, frumoasa, sufletista. Ea avea un stil elegant. Amelie avea un stil care imbina elegant si casual, in schimb Clara era mereu eleganta, avea parul saten, lung usor ondulat.

In fata blocului le astepta Julie, cealalta foarte buna prietena a fetelor. Julie avea parul cret, lung, era frumoasa si era cea mai realista dintre ele.

Parca se completau un a pe cealalta, probabil de asta prietenia lor era atat de puternica.

-Iar intarziati… stiam eu, zise Julie.

-Daca Amelie nu e gata niciodata la timp! Ii raspunde Clara.

-Iar eu? Riposteaza Amelie.

-Da` cine-i indragostita de iese din casa in chiloti? Zice Clara.

Amelie se face ca ploua… “mergem?”

Fetele se urca in masina si pleaca spre “Fitze Bar”, asa cum numeau ele cafeneaua lor preferata.

-Ce frumos ar fi la fitze bar daca n-ar mai lucra scorpiile acolo!

-Nu le mai baga in seama Amelie, spuse Clara cam distrata, cautandu-si telefonul in geanta.

-Lasa scorpiile, vrem detalii despre Dean, rosti Julie in felul ei jucaus.

Ameliei ii aparu un zambet dulce si tamp pe fata…

-Wow… nu se cunoaste ca esti indragostita, nuuuu… relua Julie.

-Tu ce crezi? Stiam ca-s indragostita de el de acum un an. Dar acum… sunt de-a dreptul vrajita…

Fetele se aseaza la canapeaua la care stau mereu in timp ce una din scorpii se indreapta spre ele sa le ia comanda.

-Buna fetelor, ce faceti?

-Bine. Zice Clara.

Julie ridica sarcastic dintr-o spranceana si zice:

-Am venit sa bem o cafea fara sa ne stea in gat. Tu ce faci? Si-apoi zambeste dulce.

-Tu ce faci, Amelie?

-Foarte bine. Tu?

-Muncesc. Ai mai vorbit cu Jack?

-Nu si nici nu vreau! Am auzit ca i-ai spus Dianei ca n-am sa mai gasesc un baiat ca el.

Scorpia s-a inrosit pana in varful urechilor, dar Amelie era foarte calma si nepasatoare.

-Stii, n-am zis-o… incerca sa zica scorpia, dar Amelie nu o lasa sa termine.

-Stiu, stiu, n-ai zis-o cu rautate, iti faceai griji pentru mine… Nu vreau sa mai gasesc unul ca el. Mi-a ajuns un prefacut cu doua fete, doi ar fi prea mult. Prea multe fete, intelegi? Poti sa ne aduci cafelele? Ne cam grabim.

Fetele se uitau la Amelie uimite…

-Ce-ai patit fata?

-Eu? Nimic, dar n-am de gand sa las pe nimeni sa-mi strice ziua.

-Nu erai destul de nebuna? Acum cred ca ai innebunit complet, rase Julie.

-Iti dai seama ce fete or sa faca scorpiile si Jack diseara cand te vor vedea cu Dean? Intreba Clara.

-Da, rase Amelie, de trei ori cate doua fete, hahahaha…. Asa-i ca-s amuzanta?

-Ca-ntotdeauna. Zisera fetele.

-Pot sa faca spume la gura. Nu ma intereseaza. Eu vreau doar sa fiu fericita, cred ca am dreptul asta, nu?

Dupa jumatate de ora de rasete, discutii si mici barfe, fetele au platit cafelele si au plecat, Clara la sala, Amelie la cumparaturi si Julie sa se intalneasca cu Gabi, iubitul ei, sa-si aleaga mobila pentru casa.

Dupa sesiunea de cumparaturi, Amelie a iesit din supermarket cu doua sacose pline, le-a pus in portbagaj si a pornit spre casa.

Dean se trezi la 11:30. Amelie nu era langa el. Se ridica din pat si se indrepta spre bucatarie. Acolo o gasi facand mancare cu castile-n urechi fredonand o melodie. Parea minunata in ochii lui. Era tot ce cauta intr-o femeie. Dulce, frumoasa, amuzanta, putin nebuna, mereu optimista, alaturi de ea se simtea acasa.

Se strecura tiptil in spatele ei si o imbratisa. Amelie se intoarse spre el si-l saruta.

-Buna dimineata. Cum ai dormit? Il intreba ea.

-Foarte bine. Ce gatesti?

-Ciorba de vacuta si salata cu legume, piept de pui si maioneza, iar ca desert, clatite.

-Mmmm, suna delicios. De ce nu te-am gasit mai devreme?

-Ai fi vrut sa ma angajezi ca bucatareasa? Rase ea.

-Daca te-as fi angajat, sigur m-as fi indragostit de bucatareasa.

Ea il saruta si simti mii de fluturasi prin stomac.

Dupa ce au luat masa, Amelie s-a imbracat cu o fusta neagra tip lalea, o camasa alba cu manecute bufante, o vestuta stransa pe corp negra si pantofi negri cu toc. Dean se imbraca cu o pereche de pantaloni negri, o camasa albastra si o pereche de pantofi negri.

Au mers la parintii ei. Amelie era foarte emotionata, pentru ea insemna mult, Dean parea calm, desi era putin emotionat. Totul a fost bine, parintii ei au fost foarte primitori. Amelia isi facea griji pentru parerea mamei sale, stiind-o mai “exigenta”, dar ea chiar il placu pe Dean.

Dupa ce si-au luat “la revedere” de la parintii Ameliei, cei doi s-au indreptat spre fitze bar, unde trebuiau sa se intalneasca cu prietenii lor.

Totul mergea bine. Dean se intelegea foarte bine cu prietenii Ameliei. Toti vorbeau, radeau, glumeau, era perfect. La un moment dat, Dean se ridica in picioare intinzandu-i o mana Ameliei, aceasta se ridica si ea dandu-i mana in acelasi timp lui Dean.

-De cand ai aparut tu in viata mea, de acum un an, parca totul are mai multa culoare si sens. Ma trezesc dimineata si soarele zambeste, parca numai pentru mine. Vreau sa-mi colorezi toate zilele asa, vreau sa fii mereu alaturi de mine. Vrei sa fii sotia mea?

Amelie, uimita, cu lacrimi in ochi, cu inima stand sa-i explodeze in piept…

-Da! Te iubesc, da!

Toti prietenii lor ii priveau fericiti si ii felicitau. Dean ii strecura Ameliei pe deget, un inel din aur alb cu piatra dreptunghiulara, nici prea mare, nici prea mica, exact ca-n visele ei. Visele ei care tocmai se spulberara. Era mai frumos ca orice vis.

Povestea va urma… dar pentru asta trebuie sa mai visez eu la ea.

A fost odata ca niciodata, caci asa incep toate povestile, o pisicuta de plus ce locuia intr-unul din marile magazine ale Bucurestiului. Prin fata ei treceau zilnic sute de oameni, unii fiind prea grabiti sa o observe, altii neinteresati, doar unii copii o mai priveau din cand in cand si isi intindeau manutele gingase spre a o atinge. Insa pisicuta era pe un raft prea inalt ca ei sa o ajunga si sa o alinte.

In fiecare noapte, jucariile magazinului prindeau viata si se plimbau prin magazinul pustiu, dezmortindu-si labutele fragile. Si-n fiecare noapte pisicuta privea timida la stele dorindu-si sa fie una din ele.

Nimeni nu o intelegea pe micuta pisicuta, in afara de pisoiul de pe raftul de vizavi. Acesta o privea pe pisicuta in fiecare noapte, fara ca nimeni sa stie. Ii era teama de un posibil refuz din partea pisicutei. Ii era teama ca ea ar putea sa-i franga inima, stiind ca n-ar mai putea iubi niciodata pe altcineva, asa ca prefera sa nu-i spuna ce simte si sa o priveasca din umbra.

Intr-una din zile, cu o saptamana inainte de Craciun, cand magazinul era plin de parinti cu copii la cumparaturi, o fata zari pisoiul si pe fata ei rasari un zambet cald si entuziasmat. Lua pisoiul si pleca direct spre casele de marcat.

Dupa ce a iesit din magazin, fata gandea fericita ca era cadoul perfect pentru fetita prietenei ei. Inima ii tresarea de fericire cand se gandea la expresia micutei domnisoare cand va vedea pisioiul.

In acea noapte pisoiul se trezi din nou si nu isi dadea seama unde e, dar nu asta il framanta pe el, ci faptul ca nu avea sa o revada pe pisicuta lui iubita.

Dupa alte cateva zile, fata a revenit in acel magazin si la acelasi raion de jucarii o privire fermecatoare o opreste. Era un baiat care cauta o jucarie pentru o fetita, dar nu stia ce sa ii ia. Sara, caci asa se numea fata ce cumparase pisoiul, il ajuta cu placere si baiatul, a carui nume era Jonathan, se hotara, sfatuit de ea, sa cumpere o pisicuta.

In ajunul Craciunului, Sara se isi alese cea mai frumoasa rochie pe care o avea, negru cu alb, deasupra genunchilor, cu manecute scurte, stramta pe talia ei subtire. Arata ca o faptura sensibila si frumoasa, cu parul ei negru, drept, prins in partea stanga cu o clamita alba. Isi lua pantofii negri cu toc, paltonasul alb si geanta si pleca spre prietena ei.

Focul ardea in semineu, muzica mangaia auzul tuturor, masa era plina cu bunatati, bradul era impodobit frumos, casa rasuna de rasetele angelice ale copiilor si afata ningea cu fulgi mari, pufosi. Cand Sara sosi la prietena ei, Clara, la usa ii deschise sotul acesteia, Christian, care o intampina calduros. Aici Sara se simtea ca acasa, fiind foarte apropiata de Clara, Christian si fetita lor, Heidi.

Cineva suna la usa. Sara se indrepta spre usa, iar cand a deschis-o a zarit privirea aceea fermecatoare din supermarket… era Jonathan. Imbracat cu o pereche de pantaloni negri, o camasa cu dungi verticale subtiri, albe si mov, un pulover mov inchis si paltonul negru plin de fulgi de zapada.

-Tu? Aici? reusi sa rosteasca Sara.

-Sunt prietenul lui Christian. M-a invitat la petrecerea de Craciun. Dar tu?

-Sunt prietena Clarei.

-Va cunoasteti? Ii intrerupse Christian, in urma lui venind fericita Heidi si agatandu-se de picioarele Sarei.

- Ne-am cunoscut intr-un supermarket, zise Sara.

-M-a ajutat sa-i cumpar bombonicii de Heidi un cadou.

Heidi se indrepta deja, plina de ciocolata pe la gurita, spre bratele lui Jonathan.

-Ce face steluta mea preferata? O intreba Jonathan pe micuta Heidi.

-Il astept pe Mos Claciun! L-ai vazut? Vine? Avea leni cu nasul losu?

-L-am vazut, a zis ca vine, dar trebuie sa ai rabdare Heidi.

Trecura toti in living-ul ce parea de basm in lumina instalatiilor de Craciun cu care era decorat.

Era o seara magica, in care totul parea sa fie fermecat. Heidi era fericita in muntele de daruri pe care il primise si cel mai mult ii placeau cei doi pisoi pe care ii primise de la Jonathan si Sara. Cei doi pisoi, din acelasi supermarket.

Petrecerea era pe terminate, Sara o lua in brate pe micuta Heidi, pe care o alintase toata seara, o pupa pe ambii obrajori si-i urase noapte buna. Jonathan o imbratisa si-o pupa pe frunte.

Afara ningea ca-n povesti, totul era alb in jur… Jonathan o conduce pe Sara acasa.

-Iti multumesc pentru sfatul cu pisica. A fost foarte incantata.

-Cu placere. Heidi tine mult la tine.

-Si eu la ea. E steluta mea norocoasa. E atat de dulce…

Sara se uita impresionata la el. Era atat de atent… Inima ei incepu sa bata tare si sangele-i urca in obraji facand-o si mai frumoasa… Se uita la fulgii de zapada…

El o privea pierdut, admirandu-i ochii superbi si parul negru impodobit de fulgi. Vroia sa… sa o ia de mana, sa-i spuna ca-i frumoasa, sa o imbratiseze, vroia sa o sarute…

-Sara…

-Da?

-Esti foarte frumoasa. Jonathan se inrosi… si Sara la fel…

-Multumesc Jonathan. Esti foarte dragut.

-Ai vrea sa-mi dai numarul tau?

Sara i-a dat numarul iar Jonathan i-a infasurat fularul in jurul gatului ei.

-Multumesc ca m-ai condus. M-a distrat.

-Si eu. Noapte buna si Craciun Fericit.

-Multumesc la fel Jonathan.

Sara a intrat in casa, Jonathan a facut zece pasi si telefonul a inceput sa sune. Era Sara.

-Da?

-Ti-ai uitat fularul. Sunt in spatele tau. Stai.

A inchis. Jonathan s-a intors.

-N-as vrea sa racesti din cauza mea, zise Sara si un fulg ii cazu pe buze.

Jonathan nu s-a putut abtine, a luat-o in brate si a sarutat-o. Sara simti cel mai tandru si cald sarut, cufundandu-se amandoi in profunzimea momentului.