Poison Super Girl

A fost odata ca niciodata, caci asa incep toate povestile, o pisicuta de plus ce locuia intr-unul din marile magazine ale Bucurestiului. Prin fata ei treceau zilnic sute de oameni, unii fiind prea grabiti sa o observe, altii neinteresati, doar unii copii o mai priveau din cand in cand si isi intindeau manutele gingase spre a o atinge. Insa pisicuta era pe un raft prea inalt ca ei sa o ajunga si sa o alinte.

In fiecare noapte, jucariile magazinului prindeau viata si se plimbau prin magazinul pustiu, dezmortindu-si labutele fragile. Si-n fiecare noapte pisicuta privea timida la stele dorindu-si sa fie una din ele.

Nimeni nu o intelegea pe micuta pisicuta, in afara de pisoiul de pe raftul de vizavi. Acesta o privea pe pisicuta in fiecare noapte, fara ca nimeni sa stie. Ii era teama de un posibil refuz din partea pisicutei. Ii era teama ca ea ar putea sa-i franga inima, stiind ca n-ar mai putea iubi niciodata pe altcineva, asa ca prefera sa nu-i spuna ce simte si sa o priveasca din umbra.

Intr-una din zile, cu o saptamana inainte de Craciun, cand magazinul era plin de parinti cu copii la cumparaturi, o fata zari pisoiul si pe fata ei rasari un zambet cald si entuziasmat. Lua pisoiul si pleca direct spre casele de marcat.

Dupa ce a iesit din magazin, fata gandea fericita ca era cadoul perfect pentru fetita prietenei ei. Inima ii tresarea de fericire cand se gandea la expresia micutei domnisoare cand va vedea pisioiul.

In acea noapte pisoiul se trezi din nou si nu isi dadea seama unde e, dar nu asta il framanta pe el, ci faptul ca nu avea sa o revada pe pisicuta lui iubita.

Dupa alte cateva zile, fata a revenit in acel magazin si la acelasi raion de jucarii o privire fermecatoare o opreste. Era un baiat care cauta o jucarie pentru o fetita, dar nu stia ce sa ii ia. Sara, caci asa se numea fata ce cumparase pisoiul, il ajuta cu placere si baiatul, a carui nume era Jonathan, se hotara, sfatuit de ea, sa cumpere o pisicuta.

In ajunul Craciunului, Sara se isi alese cea mai frumoasa rochie pe care o avea, negru cu alb, deasupra genunchilor, cu manecute scurte, stramta pe talia ei subtire. Arata ca o faptura sensibila si frumoasa, cu parul ei negru, drept, prins in partea stanga cu o clamita alba. Isi lua pantofii negri cu toc, paltonasul alb si geanta si pleca spre prietena ei.

Focul ardea in semineu, muzica mangaia auzul tuturor, masa era plina cu bunatati, bradul era impodobit frumos, casa rasuna de rasetele angelice ale copiilor si afata ningea cu fulgi mari, pufosi. Cand Sara sosi la prietena ei, Clara, la usa ii deschise sotul acesteia, Christian, care o intampina calduros. Aici Sara se simtea ca acasa, fiind foarte apropiata de Clara, Christian si fetita lor, Heidi.

Cineva suna la usa. Sara se indrepta spre usa, iar cand a deschis-o a zarit privirea aceea fermecatoare din supermarket… era Jonathan. Imbracat cu o pereche de pantaloni negri, o camasa cu dungi verticale subtiri, albe si mov, un pulover mov inchis si paltonul negru plin de fulgi de zapada.

-Tu? Aici? reusi sa rosteasca Sara.

-Sunt prietenul lui Christian. M-a invitat la petrecerea de Craciun. Dar tu?

-Sunt prietena Clarei.

-Va cunoasteti? Ii intrerupse Christian, in urma lui venind fericita Heidi si agatandu-se de picioarele Sarei.

- Ne-am cunoscut intr-un supermarket, zise Sara.

-M-a ajutat sa-i cumpar bombonicii de Heidi un cadou.

Heidi se indrepta deja, plina de ciocolata pe la gurita, spre bratele lui Jonathan.

-Ce face steluta mea preferata? O intreba Jonathan pe micuta Heidi.

-Il astept pe Mos Claciun! L-ai vazut? Vine? Avea leni cu nasul losu?

-L-am vazut, a zis ca vine, dar trebuie sa ai rabdare Heidi.

Trecura toti in living-ul ce parea de basm in lumina instalatiilor de Craciun cu care era decorat.

Era o seara magica, in care totul parea sa fie fermecat. Heidi era fericita in muntele de daruri pe care il primise si cel mai mult ii placeau cei doi pisoi pe care ii primise de la Jonathan si Sara. Cei doi pisoi, din acelasi supermarket.

Petrecerea era pe terminate, Sara o lua in brate pe micuta Heidi, pe care o alintase toata seara, o pupa pe ambii obrajori si-i urase noapte buna. Jonathan o imbratisa si-o pupa pe frunte.

Afara ningea ca-n povesti, totul era alb in jur… Jonathan o conduce pe Sara acasa.

-Iti multumesc pentru sfatul cu pisica. A fost foarte incantata.

-Cu placere. Heidi tine mult la tine.

-Si eu la ea. E steluta mea norocoasa. E atat de dulce…

Sara se uita impresionata la el. Era atat de atent… Inima ei incepu sa bata tare si sangele-i urca in obraji facand-o si mai frumoasa… Se uita la fulgii de zapada…

El o privea pierdut, admirandu-i ochii superbi si parul negru impodobit de fulgi. Vroia sa… sa o ia de mana, sa-i spuna ca-i frumoasa, sa o imbratiseze, vroia sa o sarute…

-Sara…

-Da?

-Esti foarte frumoasa. Jonathan se inrosi… si Sara la fel…

-Multumesc Jonathan. Esti foarte dragut.

-Ai vrea sa-mi dai numarul tau?

Sara i-a dat numarul iar Jonathan i-a infasurat fularul in jurul gatului ei.

-Multumesc ca m-ai condus. M-a distrat.

-Si eu. Noapte buna si Craciun Fericit.

-Multumesc la fel Jonathan.

Sara a intrat in casa, Jonathan a facut zece pasi si telefonul a inceput sa sune. Era Sara.

-Da?

-Ti-ai uitat fularul. Sunt in spatele tau. Stai.

A inchis. Jonathan s-a intors.

-N-as vrea sa racesti din cauza mea, zise Sara si un fulg ii cazu pe buze.

Jonathan nu s-a putut abtine, a luat-o in brate si a sarutat-o. Sara simti cel mai tandru si cald sarut, cufundandu-se amandoi in profunzimea momentului.

Chestia asta probabil o să conţină şi exemple şi povestiri (personale sau nu). Nici nu ştiu cum să incep…

Boys, boys,boys … fetelor le place să vorbească despre băieţi, dar nu mult. Eu, spre exemplu, prefer să vorbesc despre cărţi, haine, accesorii, Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, mâncare, muzică şi alte chestii decât să vorbesc despre băieţi. Ce e mult strică.

Aşaaaa… În general fetele ar vrea să ştie ce e în capul băieţilor [:D ] şi cred că reciproca e valabilă…

Uneori mă întreb… “şmecherii” cărora le place să se “joace” cu sentimentele fetelor, cei care schimbă fetele ca pe sosete, nu se plictisesc niciodată să facă asta? Nu au niciodată mustrări de conştiinţă?

Nu mi se pare amuzantă treaba! Te combini cu o fată, din diferite motive, e frumoasă, e deşteaptă, e amuzantă, sau mai ştiu eu de ce, stai cu ea o vreme şi apoi ii dai papucii (măcar dacă ar fi de la Prada ) dar nu te gândeşti nici un moment că fiinţa aceea are sentimente şi un suflet?

Nu mă refer la fetele care şi-o caută cu mâna lor, care fac tot felul de mofturi, care mint, înşeală, etc. Nu! Mă refer la fetele care nu merită rănite.

Gizas, think about it!

Ştiu n`şpe mii de cazuri în care fata şi`a dat încrederea, iubirea, respectul şi tot ce a avut mai bun şi respectivul n-a făcut altceva decât să-şi bată joc. So, gândiţi-vă dinainte! Gata nu mai zic!

Mai bine… spre ajutorul băieţilor (chiar dacă eu sunt puţin misandră) vă voi spune câteva secrete :

Fetele vor:

• Alintate

• Iubite

• Respectate

• Adorate

• Surprinse

• Atenţie

• Implicare

dar cu măsura…

În schimb niciodată nu poate lipsi sinceritatea.

Ştiu… suntem complicate, dacă dai prea mult e posibil ca ea să se sperie, să se sufoce… iar dacă dai prea puţin, cu siguranţă se va simţi neglijată.

Nicio fată normală nu va cere imposibilul.

Eu spre exemplu, sunt foarte fericită dacă “partenerul” îmi arată respect, afecţiune, sinceritate, implicare şi atenţie. Nu o să cer niciodată imposibilul dar nici nu o să accept vreodată să fiu neglijată, minţită, înşelată!

Nu-mi place minciuna, ipocrizia, adulterul, lipsa de respect şi exagerarea.

E uşor să faci o fată fericită.

I like bad boys (în general), dar nu în sensul de răi, violenţi, lipsiţi de respect. Nu. Mie imi plac bărbaţii care ştiu să se descurce, cu maniere, independenţi, cu bun simţ, atenţi la detalii. Durii care ştiu totuşi să-şi arate sentimentele faţă de persoana iubită.

Cam asta-i despre fete. Păcat că în ziua de azi foarte multe fete văd doar bani, maşină, bani, maşină, baaani, maşiiiină! Nu caută comportament, nu maniere, nu sentimente. Probabil din cauza bărbaţilooor! Pentru că voi, bărbaţii, răniţi femeile fără să vă gândiţi la consecinte şi uite-aşa femeile se satură să iubească în zadar şi se axează pe altceva. Sper să nu ajung vreodată aşa.

Cam asta-i… următorul post “Hai să vorbim despre…băieţi”. Aştept păreri despre ce am scris eu aicea despre fete şi aştept părerile voastre despre “băiat” că eu sunt pierdută şi nu prea ştiu ce să scriu .