Poison Super Girl

Din proprie experienta stiu ca daca o persoana a inselat o data, va insela si a 2-a si a 3-a si a n-a oara. Daca nu i-a pasat prima oara nu-i va pasa niciodata. Mai ales ca a vazut ca i-a mers o data. Eu nu inteleg cum pot unii oameni sa accepte chestia asta. Daca i-ar pasa, daca ar da doi bani pe tine, daca ar avea macar un strop de respect pentru tine nu te-ar insela, nu? E logic. Si stii ce-i mai trist si mai jalnic? Nu un om care inseala, ci un om care accepta sa fie inselat…. care se lasa calcat in picioare. As putea scrie romane despre subiectul asta, dar nu  vreau sa va plictisesc. Ideea e: Unde e respectul? Unde e pasarea? Unde e stima? Nu e … daca te-a inselat nu te respecta, nu ii pasa, nu te iubeste.

In ultima vreme am adoptat un stil mai business-casual, si-am descoperit ca imi cam place, oricum eu sunt un fel de fashion cameleon si-mi place sa le schimb, sa le combin, sa le personalizez . Asa ca m-am informat, am cautat si-am gasit cateva stiluri interesante pe care o sa le impartasesc cu voi .

The Blair Waldorf style:

The Serena Van Der Woodsen style:

How about a Girly Style?

The Funky Lady Look :

The Funky Cool Look :

Ce pot sa zic? Multe si… nimic. Uneori sunt inselatoare, uneori sunt trecatoare, uneori profunde si reale. Oricum totul e relativ deci uneori oricare din situatii e benefica. Alteori… e dureros sa iubesti sau nu.

Sunt multe lucruri pe lumea asta pe care eu nu le inteleg, ca de exemplu Fizica, sau felul cum imi bate uneori inima, sau cum zboara fluturasi in stomacul meu in anumite momente, sau cum poate avea viata cai atat de incurcate.

Uneori se pare ca am asteptari mult prea mari de la anumite persoane sau situatii. Si uneori prea putine si mici.

Unde e raza aia a mea de soare? Cand o sa o vad si eu? Cum o sa o recunosc? Daca ma grabesc la o raza care, de fapt, nu e a mea? Sau daca sunt prea pasiva si trece pe langa mine? Totul e prea complicat!

Ma vad obligata destul de des sa inghit tot felul de faze din partea mai multor persoane. Nu ca mi-ar fi mie frica sau altceva… pur si simplu uneori mi-e lene sa ripostez, alteori din politete. Cred ca sunt prea politicoasa pentru viata asta. Din motivul asta am ajuns sa mi se cam rupa de parerea celorlalti si sa las politetea la o parte cu cei care nu o merita. Am zis gata, punct si de la capat.

Nu ma mai calcati pe nervi si vedeti-va de lungul nasului . Nu vreau sa fiu rea si nici nu sunt. Accept sfaturi oricand si le iau in considerare, dar daca le formulate sub forma de critici si reprosuri, nici nu vreau sa aud… so … buzz off

Azi am avut, pentru câteva minute, cel mai ciudat sentiment. Aveam senzaţia aia de “fluturaşi în stomac” şi sentimentul că ceea ce se întâmplă în jurul meu ar fi doar un vis. Aşa am ajuns să mă întreb cum ar fi dacă m-aş trezi într-o zi că tot ce am trăit până acum a fost doar un vis. Cred că ar fi tare ciudat şi aş fi foarte, foarte dată peste cap.

Cum ar fi dacă, de fapt, am avea o cu totul altă viaţă? Am fi mai fericiţi sau mai trişti? Am fi mai mulţumiţi sau mai dezamăgiţi că nu avem viaţa care “visam că o avem până acum”?

Eu, personal, aş fi dezamăgită. Deşi sunt aspecte ale vieţii mele pe care le-aş schimba, nu vreau să renunţ la viaţa mea actuală.

M-am ciupit… m-a durut… în vis nu simţi durere… nu?!?

Viaţa e complicată… uneori pentru că aşa e ea dar în majoritatea cazurilor e complicată pentru că aşa o facem noi să fie.

Mă-ntreb deseori de ce ne place să punem paie pe foc. Nu găsesc o explicaţie mai bună decât faptul că instinctele noastre primare ies la suprafaţă. Eu cel puţin îmi ascult instinctul în majoritatea cazurilor, dar nu într-un mod barbar, ci cu limită. Nu e pentru că nu vreau să fiu raţională sau pentru că nu pot… pot, dar nu atunci când impulsul e prea mare.

Da, sunt o fire impulsivă, dar (surprinzător!) calmă. Mă enervez greu şi îmi trece relativ greu. Nu mă aprind din nimicuri, pot să fiu foarte calculată şi vicleană, dar pot fi foarte naivă uneori. Urăsc chestia asta. Partea bună e că nu sunt naivă oricui şi, spre norocul meu, pot să “miros” caracterul unei persoane.

Nu-mi place să dau detalii şi nu o fac decât cu câteva persoane în care am încredere deplină.

Dar să revenim. Am învăţat că viaţa poate fi grea şi poate fi usoară… Unii ne fac viaţa mai uşoară, alţii o fac mai grea. Chiar nu înţeleg placerea anumitor persoane de a pune beţe în roţile altora, deşi cei din urmă nu le-au greşit cu nimic. Lumea e rea… dar nu rea, foarte REA!

De multe ori păţesc să îmi zboare prin cap mii de idei, întrebări şi nelămuriri. (Surprinzător!) Gândesc mult )… niciodată nu spun tot ce îmi trece prin căpuşor. Ideea principală era că ar fi drăguţ să nu ne mai complicăm atât de mult viaţa. Keep it simple. Ştiu că nu ar mai fi atât de incitantă fără mici (!) scăpări, aventuri şi alte chestii, dar ce e prea mult strică.

P.S. : Life is a journey, not a destination… Enjoy the ride:)

“Banii nu aduc fericirea”… Oare?

Nu cred că aduc fericirea când eşti materialist/ă şi visezi numai bani! Pentru că vrei mai mult, mai mult… dar pentru ce? E bine să vrei să ai o poziţie socială, dar ce se întâmplă când vrei prea mult? Eşti atât de absorbit/ă de acel vrut încât simţi că tot nu-i de ajuns şi nu mai ai timp să te bucuri de viaţă, de flori, de soare, de vreme… de chestiile mărunte care fac viaţa frumoasă. Am fi nimic fără detalii.

Mai rău e că unii ajung fără scrupule sau să se creadă prea importanţi. Trăiţi pentru nimic!

Am ajuns într-o eră în care contează  mai mult de unde te imbraci şi câţi bani ai, să conteze mai mult decât cum gândeşti, cum te manifeşti, câtă cultură ai…

E o lume condusă de aparenţe şi ipocrizie. Trist… Măcar mai există persoane care au sisteme de valori clădite pe caracter şi nu pe bani. Ne vom trezi dacă(!) România va evolua. Până atunci eu sunt revoltată de câtă nesimţire, prost gust, ipocrizie şi infatuare poate exista în ţara asta!

p.s. i like these pics

N-o să scriu prea mult în postul ăsta pentru că nu vreau să se interpreteze şi nu vreau ca anumite persoane să-şi facă o impresie greşită. Nu există nici o aluzie şi nici un apropo pe care să-l transmit prin acest post. Nu. E doar o parte din gândurile mele…

Ştiu din proprie experienţă că atunci când o relaţie scârţâie şi se ajunge la certuri… e rău… nu prea mai sunt şanse să meargă relaţia.

O ştiu din proprie experienţă. Mofturile, egoismul, gelozia excesivă, nevoia de a îl controla pe celălalt nu fac bine. Mai bine renunţi din timp pentru a te scuti de o groază de complicaţii.

E ciudat cum ne place să ne complicăm singuri existenţa. Presupun că nu ne plac lucrurile simple. Deja m-am întins cu postul ăsta.

Next time

Chestia asta probabil o să conţină şi exemple şi povestiri (personale sau nu). Nici nu ştiu cum să incep…

Boys, boys,boys … fetelor le place să vorbească despre băieţi, dar nu mult. Eu, spre exemplu, prefer să vorbesc despre cărţi, haine, accesorii, Dumnezeu, viaţa de zi cu zi, mâncare, muzică şi alte chestii decât să vorbesc despre băieţi. Ce e mult strică.

Aşaaaa… În general fetele ar vrea să ştie ce e în capul băieţilor [:D ] şi cred că reciproca e valabilă…

Uneori mă întreb… “şmecherii” cărora le place să se “joace” cu sentimentele fetelor, cei care schimbă fetele ca pe sosete, nu se plictisesc niciodată să facă asta? Nu au niciodată mustrări de conştiinţă?

Nu mi se pare amuzantă treaba! Te combini cu o fată, din diferite motive, e frumoasă, e deşteaptă, e amuzantă, sau mai ştiu eu de ce, stai cu ea o vreme şi apoi ii dai papucii (măcar dacă ar fi de la Prada ) dar nu te gândeşti nici un moment că fiinţa aceea are sentimente şi un suflet?

Nu mă refer la fetele care şi-o caută cu mâna lor, care fac tot felul de mofturi, care mint, înşeală, etc. Nu! Mă refer la fetele care nu merită rănite.

Gizas, think about it!

Ştiu n`şpe mii de cazuri în care fata şi`a dat încrederea, iubirea, respectul şi tot ce a avut mai bun şi respectivul n-a făcut altceva decât să-şi bată joc. So, gândiţi-vă dinainte! Gata nu mai zic!

Mai bine… spre ajutorul băieţilor (chiar dacă eu sunt puţin misandră) vă voi spune câteva secrete :

Fetele vor:

• Alintate

• Iubite

• Respectate

• Adorate

• Surprinse

• Atenţie

• Implicare

dar cu măsura…

În schimb niciodată nu poate lipsi sinceritatea.

Ştiu… suntem complicate, dacă dai prea mult e posibil ca ea să se sperie, să se sufoce… iar dacă dai prea puţin, cu siguranţă se va simţi neglijată.

Nicio fată normală nu va cere imposibilul.

Eu spre exemplu, sunt foarte fericită dacă “partenerul” îmi arată respect, afecţiune, sinceritate, implicare şi atenţie. Nu o să cer niciodată imposibilul dar nici nu o să accept vreodată să fiu neglijată, minţită, înşelată!

Nu-mi place minciuna, ipocrizia, adulterul, lipsa de respect şi exagerarea.

E uşor să faci o fată fericită.

I like bad boys (în general), dar nu în sensul de răi, violenţi, lipsiţi de respect. Nu. Mie imi plac bărbaţii care ştiu să se descurce, cu maniere, independenţi, cu bun simţ, atenţi la detalii. Durii care ştiu totuşi să-şi arate sentimentele faţă de persoana iubită.

Cam asta-i despre fete. Păcat că în ziua de azi foarte multe fete văd doar bani, maşină, bani, maşină, baaani, maşiiiină! Nu caută comportament, nu maniere, nu sentimente. Probabil din cauza bărbaţilooor! Pentru că voi, bărbaţii, răniţi femeile fără să vă gândiţi la consecinte şi uite-aşa femeile se satură să iubească în zadar şi se axează pe altceva. Sper să nu ajung vreodată aşa.

Cam asta-i… următorul post “Hai să vorbim despre…băieţi”. Aştept păreri despre ce am scris eu aicea despre fete şi aştept părerile voastre despre “băiat” că eu sunt pierdută şi nu prea ştiu ce să scriu .

Odată cu postul ăsta o să încep o serie de posturi “Hai să vorbim despre…”. Veneam azi de la facultate cu gândurile într-o mai mare amestecătură decât de obicei. Poate evenimentele din ultima vreme au făcut să fie aşa. Mi-e dor de vremurile bune şi nebune… Am început maratonul proiectelor şi urmează sesiunea. Mi-e dor de vremea când aveam timp să merg în fiecare week-end în club… sau când mâncam seminţe cu gasca în sens. Where`s the party girl I used to be? I`m feeling frail, weak… I need affection, protection, I need to feel secure… În fine…

Deci de azi încep seria “Hai să vorbim despre…”. Deocamdată mă pregătesc să plec în Fălticeni, la o cafea în Vento`s Ne mai citim )

P.S.: Beyonce – Halo